Vacanta la romani
August 10, 2009 | Beutor: balsoi | Stivuit in: duhuri
Ce inseamna o vacanta pentru un berar? Pentru un savurator de bere, pentru un balitor de pofte intr-ale hameiului? Exista o vorba, intru a carui intelepciune a unui autor intepator ne spune ca, atunci cand ne scufundam in cacat, ne scufundam cu tot cu cizme.
Astfel, ce e mai buna decat o vacanta in Romania? In afara de munca in folosul comunitatii.
Pionieratul ceausesc a fost apus fortat de evenimente care chiar si in culmea trezirii ne depasesc si dupa dooj da ani. Pentru ca cine stie, cunoaste pana in sicrie. Bucuria e ca ai nostri cunoscatori o sa-si faca sicriile inaintea noastra. Tristetea care ne apuca e atunci cand ne uitam in jur pentru ce lasa in urma. In jur, in stanga, in dreapta, in sus, in jos, in amintirea mortii mamelor lor.
Cat de penibil e ca la un dealer auto sa-ti fie prezentata oferta pentru drumurile Romaniei, botezate discret si cu bun simt, “heavy duty”? Probabil nu la fel de penibil cand, dupa ce-ai pornit la drum, simti ca-ti pare rau ca n-ai ales pachetul pentru drumuri grele. Pentru ca intinsul pamantului romanesc e ca rezonanta unei ragaituri intr-un pahar cu apa. Cand feresti o groapa, dai in alta, dupa care injuri de raniti si pansati, iar in imediata apropiere a efectului nostalgic de dor de casa, nimeresti in alta groapa. Platesti o taxa de drumuri, dar o platesti pentru ca nu vrei sa iei amenda, nu pentru ca esti un caucazian cu constiinta sculata direct proportionala cu secretele Victoriei.
Oriincotro te-ai indrepta, gandurile negre te urmaresc, la fel si clasa sociala care a facut bani cinstiti pe spinarea altora, cu q sapte, a seis si alte audiowagenpeluri. Astia sunt oameni grabiti in general, pentru ca au intr-atat de mult de cheltuit, incat e pacat sa nu profite de ultima scumpire a benzinei.
Ca un om serios si aparent normal catre lucid, la un moment dat, dupa atata vreme si km/h parcursi ajungi la un punct in care drumul devine obositor. Nu vrei sa devii un pericol pentru sosele, asa ca esti liber sa decizi sa te opresti la un popas, biiiiine meritat. Cum ce-ti prajeste gandurile nu-ti permiti pentru ca are alcool, poftele te indreapta catre o apa, macar carbogazoasa. Esti turist, din crasma nu te cunoaste nimeni, nu esti de-al locului. Asa ca, bodegarita, eventual descurcareata satului cu liceul neterminat, te lasa la urma, servindu-l mai intai pe nea Grigore, pe nea Ilie si apoi pe nea Puiu, dupa care-ti vine randu’ la lichid si ti se face foame. In functie de distanta, decizi daca e o idee buna sa bagi in tine sau sa-ti continui drumul.
Cum drumul te incanta la fel de mult ca perspectiva mancatului intr-un loc plin de muste si cu o bucatareasa cu gainatz pe talpi, alegerea se indreapta vertiginos catre o betie. Numai ca, mult a fost, putin a ramas (din noi). Drumul intins, curbele surprinzatoare si gropile ne pastreaza treji, oricat de lung ar fi drumul. Cred ca toti tiristii, indiferent de natie, cand vine vorba de scos un timp bun, fara disc si fara sa doarma, aleg Romania. Soselele sunt un test-drive continuu, iar soferii niste olandezi zburatori pe sub pamant in devenire. Ar trebui sa ofere certificate de profesionisti, te duci Bucuresti – Cluj? Locul 1 din start, cu nominalizarea la categoria endurance. Un ban cinstit.
Nu vreau sa ma avant in a descrie tarisoara noastra ca o masinarie a ineficientei, pentru ca sereiul, mirciulescu badiu si politicienii care citesc blog-ul asta, s-ar simti incoltiti deja si probabil rosesc prin debarale, sorbind discret si pervers dintr-o cafea fierbinte, zilnica si pe gratis. Asa ca o sa ma rezum la cate frumuseti ne inconjoara, la cata natura ne poate oferi un pamant atat de posomorat si de apasat de cocalari. N-o sa postez poze sau alte minunatii, pentru ca probabil stim toti ce inseamna frumusetea in Romania, cat de ne-exploatata asa cum trebuie este, cat de neingrijita si inconjurata de oameni care si-au lasat bunul simt acasa, care arunca tigari pe unde li se face scurt de mana si pe unde gasesc ei potrivit in scurtimea mintii lor sa lase gunoaie la care nu te gandesti decat atunci cand le vezi.
E pacat sa vorbim de diferentele astea, e pacat ca nu putem sa ne bucuram de ce ne este oferit pe gratis nici macar cu recompensa financiara, e pacat ca probabil nici peste generatii tarisoara noastra n-o sa fie la fel de mandra ca in istorie, dar cel mai pacat e ca o sa ne uitam intotdeauna la poze din alte tari si o sa ne para rau ca nu suntem, de fapt, acolo.
Cu toate astea, ne bucuram inca precum Decebal de beri pline cu chimicale, de caini turbati la fiecare acru castigat cu greu de stramosii nostri, de indieni care canta muzica populara combinata cu rahat, probabil exact asa cum Maria Tanase si Ioana Radu si-au imaginat viitorul si continuam sa circulam in vacantele noastre pe aceleasi drumuri pe care au circulat ceausestii, Dej si probabil si Cuza.
Va urma.
Fara comentarii.
simte-te ca un om treaz in fata unei lazi de bere si comenteaza de bucurie
Ghidul micului comentator: XHTMLu' de baza e permis cu prisosinta (a href, strong, em, code). Si cam atat. Nu tre sa-ti faci griji de linii si paragrafe, sunt autogenerate datorita super tehnologiei pe care o folosim. De asemenea, comentariile sarite de pe linia intangibilului, cu remarci nepotrivite si jignitoare vor fi sterse sau editate. Adresele de e-mail n-o sa le afle nimeni, in afara de FBI. Si un ultim pont, sa fim decenti, domnilor, pentru ca a bea e o arta si nu o actiune.
XHTML: Se pot folosi si urmatoarele: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Toate, da' toate campurile marcate cu " * " sunt imperios necesare.


dracu