Casa Warsteiner
September 18, 2009 | Beutor: balsoi | Stivuit in: berării & localuri
Din pacate, in ignoranta mea ocupata cu berea romaneasca, nu stiam pana acum cateva zile ca exista un local dedicat Warsteiner (nu, nu e berarie). Dupa articolul mai mult decat favorabil al berii cu acelasi nume, nu mica mi-a fost nerabdarea sa ajung la asemenea sanctuar.
Nu este un loc la care se ajunge greu, dar e pozitionat mai mult intr-un traseu de tranzitie, undeva spre iesirea din Bucuresti catre Rosu, Chiajna etc. Ma rog, pe Uverturii. Parca n-as vrea sa ma aventurez sa spun ca este intr-un loc nepotrivit si total neinspirat, dar daca te uiti in ansamblu, e ca si cum ai vedea un om curat intre 5 cersetori. Deci ca nuca’n perete, dar intr-un sens bun.
Nu are acelasi farmec precum il au vechiturile si cocioabele renovate din centrul vechi, istoric si tulbure al capitalei noastre iubite, chiar este un pic rece, simplu, tipic german (cu toate ca german aici are mai mult sensul de germanizat), dar este curat, ingrijit, totul arata bine, inclusiv mareata sigla a Warsteiner, de care nu te saturi, desi e pusa la fiecare 3 metri.
Norocul nostru a fost ca am vizitat casa care gazduieste Warsteiner-ul intr-o seara de fotbal, cu Steaua ca protagonista. Evident, erau cateva mese rezervate, dar cam putine, mai ales in asemenea seara, maxim 4, dintr-un total de aproximativ 15-20. Mi-a placut insa ca au trantit repede in curte un proiector mare, sa fii cat mai aproape de actiune si sa vrei sa consumi cat mai mult.
Lume vesela, oameni multumiti de meciul mare, insa, la capitolul chelneri nu sunt tentat sa spun ca e totul pe roze. Serviciile sunt ok, intr-adevar, politicosi, dar cateodata facute in graba si cu o privire goala, prin care-ti comunica un sec “hai ca ma grabesc”. Au timp sa se cizeleze, mai ales vreo doi dintre ei care inca nu atinsesera varsta majoratului.
Sa trecem insa la treburi mai serioase, pentru ca a fost totusi un lucru care m-a deranjat destul de mult, si anume pozitionarea baii si chiar baia in sine. Iti pun la dispozitie cate o buda pentru fiecare specie umana, cu o usa care se inchide ca la loto si o clatitoare de maini asezata undeva strategic, in stanga si in intuneric. Destul de ciudat cu o singura cacastoare, mai ales pentru un local care reprezinta un nume intr-ale berii, dar este posibil sa le fie de ajuns ca trafic, nu foarte mare, pentru ca n-am gasit coada deloc. As putea chiar sa fac o paranteza si sa ma refer la vechiul si odihneascasenpaceul Becker, unde cand te duceai la buda te gaseai protestand fara voie pentru vezica ta intr-un miting ad-hoc.
Revin insa la casa Warsteiner si la pozitionarea baii (mai ales), care se afla la 2 pasi de bucatarie. Da. Esti bucatar, te taie cacarea, faci un pas si ai umplut vasul. Tragi apa, lasi usa deschisa si poftim mireasma. Macar de-ar fi inchis cumva bucataria, un perete, ceva, sa nu fi stiut clientii.
Intr-un final, ajung sa si comand. Nestiutor, am ales niste mici dubli si cartofi, ca sa completeze berea pe care abia asteptam s-o gust. Micii pot spune ca au fost exceptionali, cu adevarat dubli si zemosi, gustosi si o incantare, meritandu-si pretul de 4 lei micu’, comparativ cu cartofii de langa ei, care, desi au venit in numar mare, nu prea aveau gust, fiind luati din supermarket, congelati. Pentru ca nu mancarea a fost motivul vizitei mele fulger la germanizati, nu pot enumera si alte elemente gustative din vastul lor meniu, dar aveti de unde alege.
Si daca la mancare mi-a fost usor sa aleg si m-a interesat mai putin, la bere chiar a fost o provocare. Au cam de toate, filtrata, nefiltrata si fara alcool, fiecare cu cate 3-4 marci de bere diferite. Un detaliu care m-a bucurat a fost ca in dreptul fiecareia scria in ce recipient ti-o aduce: sonda (pahar lung), pahar, sticla sau halba. Evident, clar, logic si bineinteles ca m-am repezit la soiurile de nefiltrata. Spre rusinea mandriei mele, n-am putut retine toate natiile lor de beri, din cauza de limba germana.
Dupa cum ziceam, am fost foarte curios de berea nefiltrata si am ales Maisel’s Weisse si inca una careia i-am uitat anumit numele si care vine la 0.4l. Nu doar ca vine in pahar mic, dar are si un gust taaaare spalacit. Un fel de drojdie cu un pic de gust si multa apa, fara alcool prea mult si cu bule de dioxid. De altfel, si cea mai ieftina bere. La polul opus se afla Maisel’s Weisse, care este o bere nefiltrata foarte buna. Nu doar ca bere la dozator, dar si ca o bere generala. Gustul si aroma sunt surprinzator de bune si de pronuntate, mai ca nu-ti dai seama ca vine dintr-un butoi de aluminiu din spatele casei. M-a facut destul de nerabdator si foarte curios sa gust si varianta la sticla a Maisel’s Weisse (cand si daca o aparea vreodata la noi). De fapt, intr-atat de curios, incat am gustat si varianta fara alcool a ei. Parerea mea despre berile fara alcool e la fel ca placerea de-a calca descult in cacat. Radical schimbata de Maisel’s Weisse fara alcool, care este surprinzator de buna. Este bere doar cu numele, dar si asa, in denumirea completa, isi merita numele, e cea mai buna bere fara alcool pe care am baut-o.
S-ar spune ca in felul asta, casa Warsteiner si-ar merita numele si efortul. Intr-un fel da, intr-un fel nu. Problema lor se afla in preturi, care, pentru un local aproape de iesirea din Bucuresti, adica mult prea departe de centrul cu vad, sunt foarte mari. Ca exemplu, berea spalacita si deosebit de proasta la 0.4L – 6 lei, Maisel’s Weisse la 0.5L, desi foarte buna – 9 lei, iar la 1L sunt toate 15 lei / halba, indiferent de marca si soi.
Daca vrei sa petreci bine si relaxat in aer liber, intr-un local decent si sa bei o bere, doua bune, dar de la dozator si nu prea te afecteaza la buzunar ideea, atunci da, merita. Dar daca vrei, conform si polului nostru, sa bei o bere care sa-si merite banii, atunci casa Warsteiner nu e locul potrivit. Se gasesc beri mult mai bune si mai ieftine, iar Maisel’s Weisse, chiar daca o bere foarte buna, ramane totusi o bere de la dozator.
Fara comentarii.
simte-te ca un om treaz in fata unei lazi de bere si comenteaza de bucurie
Ghidul micului comentator: XHTMLu' de baza e permis cu prisosinta (a href, strong, em, code). Si cam atat. Nu tre sa-ti faci griji de linii si paragrafe, sunt autogenerate datorita super tehnologiei pe care o folosim. De asemenea, comentariile sarite de pe linia intangibilului, cu remarci nepotrivite si jignitoare vor fi sterse sau editate. Adresele de e-mail n-o sa le afle nimeni, in afara de FBI. Si un ultim pont, sa fim decenti, domnilor, pentru ca a bea e o arta si nu o actiune.
XHTML: Se pot folosi si urmatoarele: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Toate, da' toate campurile marcate cu " * " sunt imperios necesare.


tech