«
»

Ipoteza

February 5, 2010 | Beutor: balsoi | Stivuit in: de spus, duhuri

Exista o vorba printre noi, astia care obisnuim sa bem, trecatoare de la batrani, vin dupa bere e placere, bere dupa vin e un chin. Ce-ar fi daca am scoate vinul din ecuatie? Si orice altceva?

Care ar fi conditiile ideale in care cineva ar spune bere dupa bere e placere? Evident, conditia de alcoolist, betiv sau proaspat bautor de alcoolice la prima isprava, gasindu-se in euforica stare pe care o cautam toti, aia in care uitam de tot si de toate.

Zilele astea, in continua numaratoare de 14 zile, am fost un erou. Mare. Imens. Incomensurabil. N-am gustat pic de alcool. Nu bere, nu vin, nu tuica, nu palinca, nu gin, nu vermut, nu lichior, nu whiskey, nu spirt. Pentru uz extern. Alcool… 70%, daca-i dau foc, da’ nu-i dau foc. L-ati auzit cum soarbe, si cum aprinde tigara dupa alcool de 70%.

Pentru o parte dintre voi, asta e o veste proasta. Ca asa o sa ajungeti. Pentru restul, o sa va petreceti toata viata astfel incat sa n-ajungeti asa.

Dar sa revenim la experimentul meu. Intotdeauna m-am intrebat cum poate un roman sa cumpere / consume o bere romaneasca, al carei gust e plin de chimicale, porumb si cu o spuma sapunoasa? Primul rapuns a fost, evident, ca nu are altceva de ales. Bineinteles, cand exista Noroc la 3L sau Golgen Brau ieftin la 2L sau oferte la 2.5L la pret de 1L beri straine, sanatoase.

Am incercat mai multe variante de explicatie, dar m-am oprit doar la doua. Prima ar fi ca berea o consuma pentru ca asa se cuvine, pentru ca este bere si atat, o bea la sfarsit de zi pentru ca nu se poate abtine sau la sfarsit de saptamana, sarbatorind in conceptia-i limitata inca o saptamana trecatoare din viata lui de aproape nimic. A doua explicatie ar fi cam fix la polul opus si probabil ma refer indirect la a doua categorie de bautori de bere: romanul nu bea chiar atat de multa bere (foarte posibil sa ma refer la doar 10% din bautorii de bere).

Astfel, pentru ca nu pot si mi-e sila sa probez prima explicatie, am ales sa merg pe cea de-a doua – am luat o pauza. Conform teoriei mele, ar fi trebuit sa ma rezum la doar 5 zile, dar, datorita experientei mele prea adanci cu berea straina, am perseverat si am intins-o la 14 zile. Dupa 14 zile, am fost la un supermarket, caruia prefer sa nu-i dau numele, alura sau iluzia. Am rugat responsabilul de pe la alcoolice sa-mi spuna care e cea mai vanduta bere de p’acolo. Intr-o doara si o totala nesiguranta, pentru ca probabil oamenii de-acolo nu s-au gandit sa tina sau sa informeze personalul de performantele reale, mi-a enumerat vreo 5 marci. Nu una. Ci 5. L-am rugat, din nou, sa-mi spuna prima marca. A dat din umeri, dar mi-a recomandat din suflet cele 4 marci enumerate. Da, acum au fost 4, nu 5. Asta poate sa insemne multe lucruri, asa ca n-o sa dezbat prea evident pe marginea lor. In schimb, am ales, intr-un spirit aleator, sa merg pe Timisoreana si pe Skol. Una dintre ele nu se regasea in cele 5 marci initiale. Nu spun care.

De Skol inca nu am scris, dar urmeaza foarte curand, astfel incat ma voi rezuma strict la o comparatie paralela cu Timisoreana. Destuparea dopului a avut loc in cel mai pur stil beraresc, brusc si inspirat. Mireasma initiala a fost un pic straina, dar repede regasindu-si locul in plaja miresmei. Un sentiment ciudat, strain, dar foarte placut. Parca nu mai bausem bere de 2 ani, parca trecusem prin viata fara sa probez un lucru atat de important precum berea. Am turnat lacom si plin de pofta intr-un pahar maret de fix 0.5L. Desi spuma sapunoasa mi-a facut scarba, am inchis ochii si am purces la degustare. Sentimentul a fost demn de mentionat, atatea miresme, chimice si naturale intr-o singura gura. M-a facut sa exclam un plin de satisfactie “aaaaaah!”. Cu alte cuvinte, berea mi s-a parut excelenta. In aceleasi cuvinte, ambele beri mi s-au parut excelente.

Facand o revizie a notelor anterioare si a parerii generale fata de berea romaneasca, incepusem sa am mici mustrari de constiinta. Acum nu multa vreme, situam Timisoreana cu mult sub nota pe care i-am acordat-o in articolul dedicat ei. Insa acum, dupa atata pauza, mai ca ma aprobam, ma bucuram de ce-mi ofera.

Concluzia a devenit mai mult decat simpla si trista dupa cateva zile si recipiente consumate. Gustul a revenit la ceea ce era, iar senzatia la ceea ce n-ar fi trebuit sa fie. Chimica, lipsita de personalitate, de intentie si de consolidare.

Trebuie sa recunosc ca pauza a avut un rol important in perceptia mea / noastra a berii. Ma rog, nu stiu de cat a noastra, dar a mea sigur. Pentru ca, indiferent de pauza, lipsa si bere, dupa Timisoreana, Bavaria (o bere oarecum mediocra in comparatie cu berile adevarate, dar mult peste medie fata de berile romanesti) a fost un regal.

Asadar, avem un portret al omului care bea bere romneasca si caruia ii place s-o bea. Exceptand primul caz, romanului nu-i place chiar atat de mult berea, nu bea chiar atat de multa bere si se multumeste cu un PET de 2L la week-end, care-i ieftin, aducator de vorbe multe si chiar un pic, dar foarte putin, placut.

Sau, a treia varianta, pur si simplu o ipoteza, romanul e sarac si prefera orice-i ieftin care sa-l faca sa uite de alte griji.

Articolul asta a fost postat cu truda si sudoare alcoolica intr-o frumoasa zi englezeasca de Friday, February 5th, 2010 si este stivuit in de spus, duhuri . Reactiile necontrolate de-aci pot fi urmarite prin RSS 2.0 (varianta imbunatatita). De asemenea, poti scapa o spasma sau sa vociferezi despre noi pe propriul tau site, ca sa ne faci reclama.

ZIS

1 persoana a lasat un comentariu

Nu contrazic ipoteza, dar vreau sa o completez. La mine au trecut vreo 3 zile de la ultima bere bauta, dar intre timp m-a prins cea mai usoara si neinteresanta raceala, manifestata exclusiv prin aparitia masiva in gat a mucozitatilor verzi si scuipabile. Gustul general mi s-a schimbat, habar n-am de explicatia stiintifica da’ a devenit mai dornic de excitare, motiv pentru care un Steininger mi-a oferit niste senzatii cu totul speciale. Adica buna-rau, aromata si tot ce vrei, da-o dracu.

dracu a avut un spasm in data de February 10, 2010 - 10:34 pm | Viziteaza link-ul

simte-te ca un om treaz in fata unei lazi de bere si comenteaza de bucurie

Ghidul micului comentator: XHTMLu' de baza e permis cu prisosinta (a href, strong, em, code). Si cam atat. Nu tre sa-ti faci griji de linii si paragrafe, sunt autogenerate datorita super tehnologiei pe care o folosim. De asemenea, comentariile sarite de pe linia intangibilului, cu remarci nepotrivite si jignitoare vor fi sterse sau editate. Adresele de e-mail n-o sa le afle nimeni, in afara de FBI. Si un ultim pont, sa fim decenti, domnilor, pentru ca a bea e o arta si nu o actiune.

XHTML: Se pot folosi si urmatoarele: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Toate, da' toate campurile marcate cu " * " sunt imperios necesare.

categorii

categorii

Din pacate, momentan suntem prea lenesi sa facem un pol. Poate maine.

categorii